|
Vamaiot de Paiu Dupã ceva foialã si stare de neliniste primesc un telefon. Un cetãtean pregãtit de atmosferã pasnicã de petrecere mã intrigã :” Hai mã, nu mergi la primul fest de acest gen organizat la Vaslui?”. Îmi zic în sinea mea “Let’s Do It”, îmi iau 2 blugi, niste tricouri, îndes lucrurile într-un rucsac prãfuit, îmi mai iau si ceva bani (nu prea multi) si mã îndrept spre “primordial” fãrã sã mai stau mult pe gânduri. Pe o cãldurã notorie, la intrarea în” Poligonul de tir Paiu” sunt întampinat de o patrulã a jandarmilor. Se pare cã ordinile primite nu erau altele decât de a ura celor ce intrau “Petrecere Frumoasã”. Mã strecor usor prin umbra deasã care presãra aleea cãtre o poiana verde, curatã, fãrã niciun ambalaj uitat în zefleme de grãtaragii; Pe lângã pãsãrile cântãtoare, atmosfera coloratã de câteva corturi ordonate haotic, mã cuprindea starea de relaxare pe acorduri de Iron Maiden eliberate în surdinã. Minunat. Desfac o bere si mã întind pe iarbã. Prietenia si voia bunã se împleteau în povestirile vamatiotilor ad-hoc. Vamaioti de Paiu. Nu trece mult si Qeta ne dã tonul cu acordurile lor sau ale altora, la fel Ska fãrã Trompete, Heal, dar si cetãtenii de pe alte meleaguri. Reusesc sã ne dea o altfel de stare de relaxare. Nu sunt consacrati, dar starea de spirit era demnã de AC/DC în Romania. Desi toatã lumea se agita nestingheritã creând o îmbulzeala fãrã de sfarsit ce din exterior pare destul de violentã, un dans natural impulsiv, nu era decât un sincron destul de bine organizat în dezordinea sa. Multi nu înteleg. Adunati cu mic cu mare, cãlare pe biciclete si superficial curati, un grup de vecini îsi faceau cruce cu gura pânã la urechi, cãutând sã cumpere seminte ca sã asiste în continuare la învãlmãsealã. Pasnici. În antonimie cu dezinvoltura care punea stãpânire pe cei ce asistau la petrecere, nu existã violentã în hora tip hard-core. Rãgusiti si epuizati, artistii se retrag lãsând loc socializarii. Berea si vinul le-au luat locul la mare cinste. Originalitatea s-a pãstrat în a doua searã. Flacãrile lipseau desi , întinsi pe pãturi, izoprene si saci de dormit, toatã lumea povestea, schimba impresii printre sticlele cu diferite licori dionisiace. Tântarii n-au fost usor impresionati si astfel încercau sã-si atinga telul. Încercãm sã fugim de ei într-o altã horã ad-hoc organizatã în jurul unei sfere. Tântarii n-au putut tine pasul. Rãsare soarele si las în urmã pata de culoare sã se delecteze în continuare si sã se relaxeze la umbrã sau la umbra pieselor hard-core la maxim. Am prins trenul. (Bogdan)
_________________ Prost sa fii,noroc...ca esti.
|